Mai multe din aceasta categorie

• Alt articol interesant
• Ce vraji a mai facut POP-ul meu…?
• LA MULTI ANI CU DRAG TUTUROR!
• Cateva consideratii privind oferta noului PAC

Mai multe de la acest autor

• Alt articol interesant
• Ce vraji a mai facut POP-ul meu…?
• Despre onestitate
• LA MULTI ANI CU DRAG TUTUROR!

RSS la articolele acestui autor

Am redactat articolul de mai sus in luna martie, imediat dupa ce ministrul Ilie Sarbu anunta cu mare patima demiterea a 60 de directori APIA pe motivul nerespectarii termenului impus de efectuare a platilor aferente anului 2008, respectiv 15 martie 2009. Am incercat sa localizez fenomenul “descentralizarii” si al modalitatii de numire a sefilor de deconcentrate numai la nivelul MAPDR, pentru ca, intrucatva, exista anumite particularitati. Desi intregul guvern este responsabil de ilogica si frenetica spulberare a notiunilor de functionar public, cariera in domeniul public si performanta profesionala in administratia publica, centrala si locala. Daca in domenii precum finantele publice, serviciile comunale deconcentrate, sanatate, invatamant, interne, etc, procesele care au loc la nivelul fiecarei institutii nu pot varia calitativ sau cantitativ cu mult, in urma unor schimbari de conducere, agentiile de plati din subordinea MAPDR sunt cu mult mai senzitive la actul managerial. Pentru ca exista in permanenta provocari de ordin tehnic, responsabilitati crescute fata de volumul si calitatea absorbtiei fondurilor, o subdimensionare cronica a resursei umane si a bazei materiale. Nu in ultimul rand, Comisia Europeana prin directiile de specialitate tine foarte mult la depolitizarea nivelurilor de middle management pe de o parte, precum si la continuitatea dialogului de ordin tehnic cu structurile de implementare nationale.

Pentru a nu reveni ulterior la subiectul “CE”, voi face acum o paranteza pentru a explica politica de personal si tendintele ei, asa cum sunt puse in aplicare la Bruxelles. Comisarii, acei ministri peste Europa si problemele ei, impreuna cu aparatul propriu, sunt numiti politic, prin negocieri la nivelul sefilor de stat si guverne si cu aprobarea Parlamentului European. La nivelul Directiilor Generale de specialitate (DG-urile), acele ministere europene, tendinta este de a fi estompate numirile politice pe functii de conducere si ocuparea acestora de tehnocrati atent selectati, cu respectarea unui anumit echilibru de reprezentativitate a Statelor Membre si a aplicarii principiului rotatiei cadrelor dupa un numar de ani intr-o functie si intr-o specialitate. In Romania, evident, lucrurile se intampla pe dos. Comparati un judet din Romania cu o directie a Comisiei Europene si veti vedea ca romanul, vrand nevrand, va trebui de-acum incolo sa invete doar a fi “zoon politikon” pentru a putea trai.

Asadar, am vazut in acea luna martie o graba unica a domnului Sarbu intre ceilalti ministri (mult mai cumpatati si realisti), de a schimba conducerea unei institutii subordonate, la toate nivelurile, cu mult inainte de aparitia ordonantelor de urgenta 35 si 37. Am vazut de asemenea o graba ministeriala rara, prin condeiul secretarului general actual – un personaj cu prea multa obida pe APIA de la infiintarea acesteia, de a taia sporurile de 75% si plata orelor suplimentare, desi actul normativ nu prevedea expres acest lucru, ci lasa la latitudinea ordonatorului de credite acordarea acestora, in limitele creditelor bugetare aprobate (ca doar nu ne-om inchipui ca acei colegi din oficiile judetene de consultanta agricola, de exemplu, lucreza noptile, precum APIA). De a schimba rapid orice persoana cu functie de conducere care a fost asimilata PNL-ului sau echipei Gherghelas (eu personal nu figurez in evidentele niciunui partid, absolut verificabil), desi tocmai sudarea echipei a fost principalul secret al reusitei din 2008. Si o voi numi reusita in conditiile in care pana la 30 iunie se reusise a se plati efectiv cca 90% din plafonul financiar al anului de plata, asta la nici jumatate de an de la initierea procedurilor de aplicare a clauzei de salvgardare pentru Romania, in primul an de implementare a unui sistem de administrare si control deosebit de complex si foarte sofisticat din punct de vedere informatic.

Imi aduc aminte ca la conferinta de presa urmata numirii noului director general APIA, ministrul impreuna cu acesta au declarat ca obiectiv prioritar finalizarea tuturor platilor pana la 30 iunie a.c., sub sanctiunea demisiei de onoare (nu ca ar fi fost un obiectiv foarte ambitios pentru al doilea an de plata..). Iarna nu-i ca vara, iar 30 iunie nu e 15 martie. Dupa cum nici vorbele spuse in public si nici demisiile de onoare nu mai sunt ce-au fost odata, vorba lu’ nenea Iancu. Care este situatia la zi, astazi, 30 iunie, data la care redactez articolul? 92% plati autorizate (daca o fi real), nu am date despre nivelul de plata efectiva in contul fermierilor. De maine incep sa curga penalitatile, care vor fi suportate din bugetul national. Maine, 1 iulie, va fi o conferinta de presa la APIA in care se vor anunta cu mare pompa realizarile actualei echipe. Cu alte cuvinte, vorbim despre o cursa contra-cronometru pentru egalarea performantelor “fostei guvernari” (bineinteles ca cei care au stat noptile ultimelor saptamani au fost tot cei din “vechea echipa”, nicidecum noii directori si directori adjuncti, asupra performantelor la locul de munca si calificarilor carora promit ca voi reveni – si va fi de maxim interes public).

Laudabila realizare. Si inca ceva: alocarile financiare prin FEGA sunt sensibil mai mari in 2008 fata de 2007, iar orice copil care termina sase clase stie ca un procent din ceva mai mic este mai mic decat acelasi procent din ceva mai mare.  Adica baza de aplicare a penalitatilor va fi mai mare in 2009 decat in 2008. Dupa doi ani de experienta, ajungem sa platim sume mai mari fata de cele de anul trecut, incepand cu aceasta toamna.

Deci? Cine are curiozitatea sa urmareasca toate declaratiile ministrului Sarbu din decembrie si pana acum, in succesiunea lor, despre APIA si plati directe, va urmari o anumita modulare, mergand de la promisiuni ferme privind termenele de plata si pana la a recunoaste necesitatea de asistenta tehnica din partea expertilor straini. Sigur, ultima parte este ilara, pentru ca nu de experti straini are nevoie personalul APIA, ci de profesionalism, stabilitate, suport financiar si, nu in ultimul rand, motivare, alta decat de ordin financiar. Nimeni nu poate face performanta intr-o institutie, fie manager sau simplu expert, atat timp cat ministrul tau, sistematic, transmite opiniei publice o imagine negativa asupra organizatiei tale.

Oricum, imi aduc aminte cu un oarecare gust amar, despre bombardamentul mediatic din perioada aprilie – iunie a anului trecut, din partea unor reprezentanti ai societatii civile precum Agrostar, LAPAR, FNPAR, xxPAR, asupra APIA: “APIA minte”, “APIA dezinformeaza”, “APIA intarzie platile catre agricultori”, etc. Unde sunt acum acesti purtatori de cuvant ai intereselor agricultorilor? Silenzio stampa. Unde este domnul Viorel Matei, presedintele FNPAR si prietenul domnului Sarbu? Unde este domnul Stefan Nicolae?

Mai trebuie facuta o remarca. Conform art 122 – 128 din Regulamentul CE 73/ 2009 plata ajutorului se face o data pe an si va fi calculata prin impartirea valorii totale a anvelopei financiare anuale la suprafata agricola determinata in anul respectiv. In cazul in care suprafata determinata este mai mare decat suprafata de referinta, atunci trebuiesc finalizate toate controalele, stabilita suprafata determinata si coeficientul de reducere liniara si calculate astfel platile unitare. Criza economica a fost de asta data in avantajul fermierilor care au reusit sa primeasca banii pana acum. Daca nu ar fi existat o derogare pentru anul in curs din partea Comisiei Europene (desi nici pana la aceasta data Comisia nu si-a dat acordul expres), privind posibilitatea efectuarii de plati partiale inainte de finalizarea tuturor controalelor, inclusiv a celui prin teledetectie si deci, in absenta coeficientului de reducere liniara, pana in acest moment nu ar fi fost efectuata nicio plata. Pentru ca, din informatiile pe care le detin, controlul prin teledetectie nu a fost finalizat nici pana acum. Situatie complet diferita fata de cea de anul trecut, cand platile au putut fi demarate doar spre finalul operatiunilor de control, respectiv luna aprilie, cand era clar ca datorita excluderilor, coeficientul de reducere nu era aplicabil.

Declaram la data incetarii raporturilor mele de munca cu APIA, in februarie a.c., prin acordul partilor (si nu prin demiterea mea de catre ministrul Sarbu), ca nu pot fi de acord cu ingerintele politicului intr-o activitate eminamente tehnica. Din pacate, APIA este un exemplu in aceasta perioada despre cum NU trebuie manageriata o astfel de institutie. Dar, domnul ministru Sarbu are uneori si dreptate. Au existat intarzieri, le-am pus in cuvinte intr-un articol anterior, am tras si noi uneori ponoasele anumitor actiuni sau inactiuni, insa nu poti la infinit sa ascunzi in cuvinte calde, paterne, spuse in spirit “duhovnicesc”, minusurile grave de viziune, calificari profesionale si vointa de intrupare a interesului public.

Dan Gherghelas

Bucuresti, 30 iunie 2009 (seara)

Ti-a placut acest articol? Recomanda-l mai departe!

•