*Comintern = internationala partidelor comuniste dirijate de Moscova.
**CAER = Consiliul de ajutor economic reciporc al statelor socialiste, infiintat dupa al doilea razboi, ca un fel de replica la Piata comuna europeana

Constantin Radut

În urma studiului efectuat se desprind o serie de concluzii şi propuneri, care în mod clar, nu se pot rezuma doar la un judeţ, în speţă judeţul Maramureş. În continuare vom prezenta câteva concluzii şi propuneri:

1) În judeţul Maramureş finanţările directe primite de fermieri în special din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) şi din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) au sporit substanţial veniturile agricultorilor. Acelaşi lucru se poate afirma şi la nivel de ţară (din raportările făcute de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură). Totuşi, efectul pozitiv al intrărilor de fonduri europene, prin plăţi directe pe suprafaţă nu se vede în agricultura românească. În mod clar în perioada următoare agricultorii români şi autorităţile române vor trebui să întreprindă o serie de măsuri în vederea eficientizării fondurilor europene. Măsurile trebuie bine gândite şi aplicate la specificul şi starea agriculturii româneşti de la această dată, altfel deşi absorbţia fondurilor agricole (din FEGA şi FEADR) este bună, efectul benefic asupra agriculturii româneşti şi a fermierilor români va întârzia să apară;

2) Ca un efect al acordării plăţilor directe pe suprafaţă şi al faptului că un număr semnificativ de fermieri au încasat în ultimii ani aceste plăţi s-a produs un fenomen incipient de comasare a suprafeţelor agricole, însă destul de firav până la această dată. Numărul mare de parcele cu suprafeţe mici sub 0,50 ha şi numărul mare de ferme care exploatează suprafeţe de până la 5 ha indică practicarea, deocamdată, a unei agriculturi de subzistenţă de către agricultorii din judeţul Maramureş;

3) Dacă pentru țările care au aderat la UE în 2004, primii cinci ani de aplicare a PAC au fost considerați în general un succes major, pentru România acest lucru nu este deloc evident. La aproape trei ani de la aderare situația sectorului agroalimentar nu s-a îmbunătățit substanțial din nici un punct de vedere, deşi anumite semne (slabe) ale unei apropieri de modelul european de agricultură sunt vizibile. Totuşi, caracteristicile principale ale agriculturii româneşti au rămas aceleaşi din perioada de pre-aderare:

a) pondere ridicată a populației ocupate în agricultură, ca urmare a caracterului de subzistență al activității din cea mai mare parte a gospodăriilor individuale;

b) slaba reprezentare a fermelor familiale comerciale, terenul agricol fiind utilizat preponderent de un mare număr de exploatații individuale mici şi un număr redus de exploatații foarte mari;

c) sumele mari primite de sectorul agricol de la bugetul UE şi de la bugetul național au avut un impact nesemnificativ asupra performanțelor tehnice şi economice ale fermelor. Pe acest fond de subdezvoltare a sectorului agricol românesc, Politica Agricolă Comună nu poate suplini lipsa unei viziuni naționale cu privire la rolul agriculturii în modernizarea economică a României. De altfel, principalele preocupări ale administrației româneşti în ultimii trei ani au fost de a implementa regulamentele europene (destul de sofisticate) cu scopul absorbției fondurilor comunitare destinate agriculturii, şi mai puțin de a elabora unele programe de transformare a sectorului agroalimentar şi a spațiului rural. Avem nevoie de o viziune proprie asupra agriculturii, care să plece de la realitatea celor două sectoare – subzistență / agro-industrie – și care să se integreze în PAC. De asemenea, România trebuie să fie un participant activ în dezbaterile privind reforma PAC și să caute aliați pentru propuneri care servesc cel mai bine structura agriculurii românești;

4) Evoluția concentrării de proprietate în agricultură ține atât de aspecte economice cât și sociale. Este greu de imaginat că fermele foarte mari, cu mai mult de 500 ha, vor înghiți treptat toată suprafața agricolă, din simplul motiv că o populație rurală uriașă ar rămâne fără plasa de siguranță asigurată de agricultura de subzistență. Fermele foarte mari folosesc forță de muncă puțină și nu se integrează în structura socială a satului. Spre deosebire de ele, fermele mijlocii familiale asigură intrarea în economia de piață a familiilor care deja sunt implicate în agricultură, și se integrează natural în structura socială a satului. Dar plata subvențiilor pe agricultură amenință să înghețe situația actuală: fermele foarte mari sunt avantajate, iar proprietarii micilor gospodării agricole de până la 5 ha au un motiv să nu vândă terenul, pe când fermele mijlocii nu se pot extinde prin cumpărarea celor mici sau sunt supuse presiunii celor mari. Cu alte cuvinte, subvențiile pe suprafață ar putea agrava concentrarea terenurilor la extremele spectrului, în ferme foarte mari și în micro-gospodării de subzistență, cu efecte dramatice sociale pe termen lung. Situația ideală pentru cele 30 de procente de populație implicată în agricultură nu este să devină salariații fermelor-mamut (oricum posibilitatea de absorbție acolo e limitată), ci ca familiile tinere și întreprinzătoare să concentreze pămînturile în ferme mijlocii, în care câteva generații din aceeași familie să realizeze venituri decente din proprietate (cazul polonez și, la alt nivel, cel francez);

5) Fără o concentrare a proprietății spre fermele mijlocii, statul român va trebui să facă față pe termen lung unei populații agricole prinse în capcana sărăciei, iar obsesia unor politicieni de a ajuta fermele foarte mari nu va face decât să agraveze problema: ne vom alege cu câteva mii de proprietari foarte mari, dar cu o masă de țărani dependenți de stat și fără posibilități de a ieși din subdevoltare, pe model sud-american.

Statul roman trebuie să adopte o viziune pe termen lung favorabilă fermelor mijlocii familiare, care în același timp să:

- amelioreze productivitatea agricolă

- rezolve uriașa problemă socială care este satul românesc pe termen lung

Pe termen mediu și lung, statul român ar trebui să susțină politici de concentrare a proprietății spre fermele mijlocii și de încurajare a investițiilor în acest segment. Avem deja exemple bune de astfel de programe și trebuie să gândim creativ pentru a le integra în Politica Agricolă Comună a UE, astfel încât PAC să ne servească pe termen lung;

6) Așa cum am arătat mai sus, România și-a dezvoltat un sector agricol de ferme mari industrializate. În multe cazuri, fermele mari lucrează cu terenuri ale statului luate în concesiune și se ajunge la o situație ciudată: redevența pe care o plătesc statului este mai mică decât subvenția pe care o primesc de la buget. România nu are însă agricultură bazată pe marile exploatații, are două agriculturi divergente și ar trebui să tindă spre consolidarea celei de mijloc, adică tocmai cea afectată de concentrarea subvențiilor în sectorul agri-industrial. Logica guvernului român a fost doar de a menține acești bani pentru fermele mari din România, dar este un obiectiv limitat, care urmărește interesul câtorva sute de mari proprietari în dauna sectorului agricol în general;

7) Deşi nu este nimic condamnabil în a te concentra numai pe această problemă a împărțirii banilor, România ar fi putut să aibă o poziție mai nuanțată, care să includă o opțiune pe termen lung pentru agricultura medie. Ținând cont că în prezent fermele de mari dimensiuni au cel mai mult de câştigat de pe urma subvențiilor UE (cele circa 9 mii de ferme de peste 100 de ha care primesc aproximativ jumătate din plățile directe), România ar trebui să fie un susținător al modulării obligatorii progresive cu rate mari (o mai mare parte din banii fermelor mari transferați obligatoriu spre dezvoltare rurală) și al aplicării unei limite superioare pentru plățile directe către fermele mari. Mai ales că şi subvențiile acordate prin Pilonul II, atunci când sunt pentru investiții în exploatații, au ca beneficiari predilecți tot aceste ferme mari. Având în vedere noile schimbări care vor avea loc în PAC, MADR, APIA şi Centrele Judeţene le acesteia trebuie să-şi fixeze obiective clare şi direcţii de acţiune pentru eficientizarea activităţii şi creşterea puterii de absorţie instituţională. În vederea eficientizării Centrele Judeţene, pornind de la exemplul Centrului Judeţea Maramureş al APIA, trebuie avut în vedere aspecte:

1) Identificarea cauzelor care au dus la supradeclararea blocurilor fizice şi înlaturarea lor pe cat posibil;

Cauzele supradeclarării blocurilor fizice sunt variate:

- o scăzută putere de înţelegere a fermierilor mai ales mici (dar şi fermieri mari) în ceea ce priveşte corecta identificare a parcelelor agricole în cadrul blocurilor fizice şi desenarea parcelelor pe hartă (ortofotoplan);

- intenţia de nu declara corect, de către fermieri;

- neconcordanţe între suprafeţele înscrise în documentele pe care le deţin şi situaţia din teren;

- blocuri fizice a căror suprafeţe înregistrate în LPIS nu corespund cu cele de la faţa locului, respectiv sunt mai mici sau mai mari decât cele reale;

- categoria de folosinţă din LPIS diferă de cea solicitată de fermier în declaraţia de suprafaţă, etc.;

Din aceste motive măsurile luate trebuie adaptate în funcţie de rezultatele unor investigaţii mai amănunţite.

2) Deşi greşelile de identificare şi erorile de supradeclarare scad de la un an la altul, ele vor continua să existe. Înlăturarea acestor cauze care duce la solicitări de clarificare repetate şi care determină întârzieri pe fluxul de verificare – autorizare – plată se va realiza numai după o nouă configurare a blocurilor fizice, la nivel naţional, o stabilire corectă şi reală a limitelor blocurilor fizice.

3) După această acţiune, este absolut necesar amplasarea parcelelor în cadrul blocurilor fizice pentru toţi fermierii care deţin suprafeţe în acelaşi bloc fizic.

4) Poziţionarea tuturor parcelelor în cadrul unui bloc fizic pentru toţi fermierii şi pentru toate suprafeţele indiferent dacă acestea sunt sau nu sunt eligibile SAPS şi indiferent dacă fermierii solicită sau nu la plată aceste suprafeţe.

5) Aceste acţiuni sunt absolut necesare deoarece din documentele prezentate de fermieri nu rezultă o corespondenţă a suprafeţelor înscrise în aceste documente, cu suprafeţele solicitate în cererile de sprijin.

6) Efectuarea unor controale administrative în ceea ce priveşte categoriile reale de folosinţă ale terenurilor (compararea datelor din LPIS cu cele din titlurile de proprietate, evidenţe de la nivelul administraţiilor locale, etc.) şi analizarea drepturilor fermierilor funcţie şi de obligaţiile impuse de legislaţia naţională cu privire la utilizarea terenurilor agricole în scopuri care nu corespund categoriilor de folosinţă.

7) Efectuarea unor controale administrative suplimentare în ceea ce priveşte cererile fermierilor care solicită sprijin pentru utilizarea unor păşuni deşi nu declară că ar deţine animale, în scopul îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate privind utilizarea pajiştilor permanente, respectiv, asigurarea unui nivel minim de păşunat pentru pajiştile montane conform GAEC 7. În scopul unei aprecieri unitare, ar fi util stabilirea unui nivel acceptabil (UVM\1 ha) care să nu fie prohibitiv luând în considerare caracteristicile practicilor agricole tradiţionale.

8)  Efectuarea unor verificări suplimentare asupra cererilor care conţin parcele ale căror suprafeţe declarate în anul curent sunt mai mari decât cele măsurate în anii anteriori, utilizând rezultatul măsurătorilor deja efectuate, în sensul eliminării riscului de a confirma pentru plată suprafeţe mai mari decât cele reale.

9) Trebuie avut în vedere analizarea documentelor ce atestă utilizarea parcelelor agricole a căror suprafaţă este diminuată de la un an la altul în vederea depistării unor eventuale supradeclarări a suprafeţelor în anii anteriori.

10) Efectuarea de către inspectorii APIA a unui control vizual suplimentar al suprafeţelor declarate în cadrul blocurilor fizice în scopul identificării timpurii a unor eventuale supradeclarări. În acest sens o măsură utilă ar fi aceea să se noteze de către funcţionarii APIA pe material grafic, parcelele declarate în cadrul blocului fizic de către fermieri, pe măsură ce aceştia depun cererile (prin efectuarea de haşuri succesive a parcelelor agricole – sistem puzzle), urmărindu-se pe cât posibil identificarea supradeclarărilor unor parcele până la completarea blocului fizic.

11) Aceste activităţi, vor cere desigur un volum mare de muncă, personal pregătit pentru astfel de lucrări, dar vor rezolva aproape 100% greşelile de identificare a parcelelor agricole, cauza principală a supradeclarărilor. Această acţiune este cu atât mai utilă cu cât controlul prin teledetecţie surprinde mult mai evident poziţionarea greşită a parcelelor în cadrul blocului fizic.

12) Aceste probleme, amintite mai sus, odată rezolvate, fluxul de autorizare şi plată către fermieri va fi mult mai fluent, iar întârzierile la plată se vor estompa, fermierii putând beneficia de sprijin financiar în timp util, în vederea continuării în bune condiţii a activităţilor de producţie (tehnice, tehnologice, de valorificare, etc.).

13) Revizuirea metodologiei de către APIA – Central, la propunerea Centrelor judeţene cu respectarea Regulamentelor europene şi a legislaţiei naţionale, de confirmare a suprafeţelor în cazurile de retragere nesancţionabile în scopul eliminării riscurilor de aplicare a unor reduceri şi sancţiuni nefondate.

14) Rezolvarea de către APIA în cadrul IACS a unui sistem de identificare şi înregistrare a animalelor, absolut necesar şi pentru controlul şi verificarea eligibilităţii în cadrul plăţilor naţional directe complementare în sector zootehnic, dar şi pentru rezolvarea controlului încrucişat în baza de date pentru suprafeţele solicitate la plată de către fermieri şi numărul de animale deţinute.

15) S-au întocmit studii de fezabilitate în vederea realizării de construcţii modulare la Centrele locale Ulmeni, Sighetu Marmaţiei, Ocna Şugatag şi Vişeu de Sus. Studiile de fezabilitate au fost aprobate în Comisia tehnico – economică (CTE) APIA, urmând să fie aprobate şi în CTE – MAPDR.

16) După aprobarea studiilor de fezabilitate de către ordonatorul principal de credite, aceste investiţii să fie cuprinse în lista de achiziţii, aprobate de MAPDR. În acest an 2009, în limita prevederilor bugetare pentru cheltuieli de capital, aprobate să se înceapă demersurile pentru realizarea proiectelor tehnice, urmând ca în anul 2010, aceste lucrări să fie scoase la licitaţie.

17) Având în vedere că Centrul judeţean Maramureş şi Centrele locale Baia Mare, Şomcuta Mare şi Târgu Lăpuş au fost modernizate şi extinse, după realizarea construcţiilor de tip modular la Centrele locale amintite la punctul 15, se poate spune că Centrul judeţean APIA Maramureş va avea rezolvate sediile administrative la nivelul cerut de normele europene în ceea ce priveşte sediile Agenţiilor de Plăţi.

18) Continuarea dotării cu calculatoare, echipamente informatice şi mobilier adecvat pentru desfăşurarea în condiţii normale a activităţilor specifice. Aceste dotări sunt necesare, însă trebuie ţinut seamă că ele se vor realiza treptat, având în vedere perioada grea de criză economică şi de încasărilor bugetare cu precădere în acest an.

19) De asemenea tot în contextul crizei economice, este puţin probabil să se aloce fonduri pentru procurarea mijloacelor de transport adecvate care să permită accesul în zonele montane şi pe terenurile accidentate, greu accesibile, însă este absolut necesar dotarea personalului din cadrul Serviciului de Control pe teren cu echipament adecvat: bocanci, haine impermeabile, etc.

20) Se va urmări alocarea fermierilor selectaţi la control pe teren pe echipe de control, astfel încât să se realizeze o economisire a resurselor de timp alocate deplasării, precum şi o reducere a costurilor pentru astfel de activităţi.

21) Utilizarea eficientă a resurselor umane, cu o mobilitate crescută (având în vedere deficitul de personal), astfel încât să se realizeze o alocare de personal suplimentară pentru activităţile de primire şi înregistrare cereri precum şi controlul pe teren pentru efectuarea verificărilor în termenele stabilite de procedurile aplicabile şi reglementările comunitare şi naţionale aplicabile.

22) Începând cu anul 2009 APIA a implementat aplicaţia informatică IPA-ONLINE care permite fermierilor identificarea şi digitizarea pe internet a parcelelor agricole şi transmiterea datelor online către Centrele Locale şi Centrele Judeţene ale APIA. Având în vedre cele prezentate în lucrarea de faţă se pot face câteva recomandări:

- Reorientarea strategică a României spre susținerea agriculturii de mijloc (20 – 100 ha), care poate asigura atât creșterea productivității dar și ridicarea din sărăcie a populației rurale. Susținerea fermelor foarte mari nu va duce decât la un model sud-american, cu câteva mii de ferme mari în mijlocul sărăciei rurale generalizate;

- Continuarea și punerea de acord cu Politica Agricolă Comună (PAC) a unor programe naționale (Femierul, Renta Viageră) care să concentreze terenurile mici în exploatații mijlocii;

- România ar trebui să renunțe la opoziția sa față de plafonarea subvențiilor care pot fi primite de fermele foarte mari. Exploatațiile care au mii de hectare sunt oricum viabile economic și nu depind de subvenții, în schimb sumele primite de ele sufocă dezvoltarea agriculturii mijlocii, singura șansă pentru uriașa populație agricolă românească de a ieși din sărăcie pe termen mediu și lung;

- Orientarea spre dezvoltarea Pilonului II al PAC (dezvoltarea rurală). România este avantajată de actuala distribuție a fondurilor, care se orientează spre dezvoltarea rurală în statele sărace din Est. Dar nu ar trebui să luăm ca sigură această distribuție și ar trebui să ne asigurăm că obiectivul nostru în reforma PAC post-2013 este menținerea sumelor pentru dezvoltare rurală (canalizare, apă potabilă, infrastructură rutieră, etc) de care satele noastre subdezvoltate au mare nevoie ;

- ar trebui revăzute şi revizuite criteriile de calificare pentru „tinerii fermieri”, astfel încât să se stabilească priorităţi pentru absolvenţii de studii superioare agricole;

- având în vedere diminuarea dramatică a patrimoniului pomicol al României este imperios necesar stimularea financiară a sectorului pomicol dar si luarea unor măsuri care să stimuleze diversificarea formelor de valorificare (este cunoscut fenomenul importurilor masive de fructe şi legume si consumului din import).

Dr. Ioan Florin Urs

APIA Maramures

O masura in acest sens s-a luat prin 2007, prin Ordinul 687, prin care s-au alocat generos de la bugetul de stat sume importante pentru sustinerea culturilor de toamna .

Din pacate, cei care au luat aceasta masura, nu au prevazut si faptul ca unii fermieri isi pot crea privilegii menite sa le asigure insusirea acestor subventii fara sa lucreze pamantul.

Ce spuneti de urmatorul  SCENARIU ?

Un om al zilelor noastre, investit intr-o comuna din Romania cu calitatea de PRIMAR (deci personaj important!) vine la APIA si in baza Ordinului 687/2007 depune cerere pentru obtinerea subventiei de la statul roman pentru 260 de ha de grau. Si primeste suma de o suta treizeci de mii lei noi, in bonuri valorice!!!

Pana aici nimic NEPOTRIVIT!

Ce te faci insa ca, in timp, apar documente si probe indubitabile care dovedesc ca domnul PRIMAR  a dat declaratii false :

- La controlul pe teren se constata ca nu este vorba de 260 de ha , ci de 215 ha

- Directia de Finante pune la dispozitia APIA un document din care reiese ca domnul primar si-a eliberat siesi un document fals prin care se arata ca nu are datorii la bugetul local (conditie obligatorie pentru obtinerea acestei subventii)

De la efectuarea receptiei culturii de catre comisia desemnata de APIA  , din 24 martie 2008 si pana la termenul final stabilit de Ordinul 687 pentru incheierea receptiilor tuturor culturilor, din 15 iunie 2008, domnul primar nu depune dovada asigurarii culturii (si ea conditie obligatorie pentru obtinerea subventiei).

Ba mai mult, nici nu mai recunoaste ca a participat la receptia culturii de grau , desi marturie graitoare stau foaia de parcurs si ordinul de deplasare cu care comisia s-a deplasat in teren, documente confirmate de insasi domnul primar prin semnatura sa!

Constatand toate acestea , APIA il declara debitor pe domnul primar, o premiera pentru dumnealui cel invatat cu un altfel de tratament din partea institutiilor statului, cel putin pana la momentul acela.

Domnul primar  “se enerveaza cu nervii”, nu recunoaste debitul si conform principiului ca cea mai buna arma de aparare este atacul, da APIA in judecata!

In mod logic, pierde in instanta!

De aici insa, intervin factorii exteriori….. Se schimba conducerea APIA in urma OUG 37/2009, politizandu-se posturile de conducere. Si norocul domnului primar, noul director numit pe criterii pur politice este de culoarea lui!

Si incepe nebunia exact din a 2 a zi de mandat a proaspatului director. Domnul primar este tratat cu mult RESPECT si CONSIDERATIE ..…, astfel intelegand domnul director calitatea sa de coleg de partid, ba mai mult, pune presiune pe juristii institutiei in ceea ce priveste pregatirea recursului procesului. Caci da, domnul primar face recurs!

Culmea obedientei s-a produs in plina desfasurare a judecatii pentru recurs , atunci cand avocatul domnului primar a prezentat un document primit pe usa din spate din APIA, un document menit sa-l ajute pe reclamant, document de care juristul APIA nici nu avea cunostinta. Documentul era o adresa prin care APIA  nu numai ca trecea peste prevederile actului  normativ, dar isi transforma angajatii in detectivi……

Colac peste pupaza, asa cum ne sta mai bine ca respectabila tara, membra a Uniunii Europene, bineinteles ca pe ultima suta de metri ai competitiei numita JUSTITIA ROMANA , importantul “jucator” mai sus pomenit- DOMNUL PRIMAR- este medaliat cu aur. Deci este glorios pe toate planurile:isi pastreaza subventia, chiar si pe cele 4o de hectare care nu au existat vreodata (asta insemnand douazeci de mii lei noi)!!!

Dar nu accept resemnarea ( “Miorita “nu a fost niciodata modelul meu) si pun intrebari directe la care nu stiu daca  voi primi raspunsuri directe:

1. Justitia chiar e oarba, ignorand documentul fals eliberat de domnul primar?

2. Cum de o adresa emisa de APIA bate un act normativ?

3. Oare APIA  va face o actiune in instanta macar pentru cele 40 de ha ?

4. Ce se va intampla cu alti beneficiari aflati in aceeasi situatie?

5. Se va lua vreo masura de APIA pentru a se mai indrepta ceva?

6. Va fi cineva sanctionat?

Ce ar trebui sa pricepem dupa ce citim cu totii acest SCENARIU de film ? Ca regulile si legile din Romania sunt pentru muritorii de rand? Ca cine are spate politic e protejat in fata legilor?

Oare nu din aceste motive, Uniunea Europeana vrea sa inchida robinetul subventiilor in agricultura pentru Romania?

EU CRED CA DA…….

P.S. Tot ce s-a prezentat mai sus nu este fictiune! Este construit totul cu personaje si fapte REALE!

Betty