Blogul. Nevoie de comunicare? Dorinta de exprimare a unor idei, opinii, ambitii? Cale de defulare? Mijloc de promovare a unor atitudini fata de anumite fenomene ale vietii sociale? Probabil ca toate sunt cuprinse in definitia lui. Iar in cazul fiecarui posesor de blog ponderea importantei fiecarui vector difera.

Un vizitator intamplator s-ar putea intreba asupra ratiunii intrarii mele in blogosfera in calitate de posesor de blog. Cine naiba e Gherghelas? Ca Iliescu nu e, Nastase, Mitrea sau Paleologu nu e, Mircea Badea sau Victor Ciutacu, la fel, nu e, nici macar vreun june de Dorobanti care sa fi tinut vreun articol in Cancan. Atunci?

Ei, si atunci m-as prezenta frumos si i-as spune ca am lucrat cale de opt ani in domeniul administrarii fondurilor europene pentru agricultura. La diferite niveluri de decizie. Si chiar de la inceputul dezvoltarii acestor sisteme de implementare, parcurgand toate fazele operationale si trecand prin toate momentele critice din timida noastra, dar deloc luata in seama, experienta institutionala. Opt ani nu sunt multi, dar atat am avut noi romanii a parcurge in zona finantarii dezvoltarii rurale, iar in ce priveste platile directe, suntem abia la al doilea exercitiu de plata. In plus, daca as fi avut 20 -25 de ani de experienta, probabil ca as fi fost in pragul pensiei, tinand cu dintii de un scaun, usor aplecat de spate, fara prea mult chef de munca, daramite de constructivism sau criticism.

O fi un domeniu interesant de “bloggerit”? Cu siguranta lunile urmatoare imi vor transmite un feed-back relevant…Dar intuitia mea imi spune ca da. Sa ma explic:

Agricultura. O mereu fermecatoare pe hartie Cenusareasa care nu-si mai gaseste nicicum condurul. De doua decenii. O lume intreaga se intreaba cum poate poporul lui Israel sa aiba o balanta comerciala net excedentara in relatia cu poporul Mioritei in ce priveste productia agro-alimentara, ei care cultiva in desert sau pe piatra seaca versus noi care stam pe milioane de hectare de cernoziom.

Eu cred ca tot pestele de la cap se-mpute, chiar daca am ceva secvente in ADN-ul meu, de gandire economica liberala, si mai cred in fortele pietei pe ici pe colo. Dintre ministrii agriculturii post-decembristi, despre a caror activitate am mai mult sau mai putin habar, am cunoscut si oameni care au venit cu viziuni si programe, dar care nu au avut timp sa si le puna in practica, precum si dintr-aceia care au venit pur si simplu sa-si faca plinul. O prima concluzie? Daca vrem ca agricultura romaneasca sa cunoasca un declick, de natura sistemica si nu conjuncturala, ar trebui sa asiguram vreunui ministru cu vocatie, viziune, putere de munca si de bune moravuri un mandat cu adevarat important in timp. Lui si echipei lui. Cred ca sectorul asta ar merita un Presedinte numai pentru el, cu un mandat de cinci ani.

Doi: Ganditi-va la cativa indicatori. Bugetul de sustinere a agriculturii la nivelul Comisiei Europene reprezinta cca 40% din totalul finantarilor in relatia cu Statele Membre. Populatia romaneasca ocupata in agricultura este de cca 32% din totalul populatiei ocupate, iar populatia din mediul rural reprezinta peste 53% din populatia Romaniei. Sigur, nu-i bine de vorbit aici despre procentul alocat agriculturii din bugetul Romaniei in anul de gratie 2009…

Trei: Cand vorbim despre agricultura, ne referim la productie agricola, fie ea vegetala sau animala, industrie alimentara, dezvoltare rurala care se vrea durabila, paduri, exploatare forestiera si prelucrare masa lemnoasa, imbunatatiri funciare, acvacultura, agroturism sau cercetare. Si nu in ultimul rand, fonduri europene, FEADR, FEGA, FEP. E complex, foarte complex domeniul.

Daca vorbim despre fonduri europene, vorbim despre doua agentii de plati cu peste 7.000 de angajati, doua autoritati de management, mai multe institutii delegate, foarte multe responsabilitati, niveluri de decizie si probleme, dar putini factori responsabili. Iar ca numar de potentiali beneficiari directi, bat binisor milionul. Adica cam 80 % din populatia ocupata in agricultura.

Cele de mai sus sunt ratiuni generale.

Am si of-uri personale. Care ma imping sa fiu mai activ, sa nu pot trai in contemplatia unui mers al lucrurilor care nu are nimic a face cu nevoia de dezvoltare a acestui sector.

Am construit acest blog pentru a aduna la un loc pe cei care au ceva de spus in legatura cu starea agriculturii din Romania, pe toti specialistii care pot oferi solutiile lor personale pentru a reforma in mod european agricultura. Intr-o perioda de criza economica mondiala profunda, agricultura reprezinta o solutie sigura si la indemana Romaniei de rezolvare a problemelor.

Actuala echipa ministeriala si-a demonstrat timp de 6 luni limitele capacitatilor profesionale si volitive, aducand agricultura romaneasca intr o criza de solutii. Daca va aduceti aminte, la intronarea sa din decembrie, ministrul Ilie Sarbu declara ca principalele obiective in mandatul sau sunt “atragerea fondurilor europene si programul national de impaduriri”. Hmmm….atragerea de fonduri europene ar trebui sa fie un mijloc si nicidecum un obiectiv in sine, iar perspectiva actuala a realizarii sale nu este roz (dar avem suficient timp si spatiu “tipografic” pentru a reveni). Cat despre impaduriri, in afara celor catorva actiuni de week-end, pe cateva hectare la ses, foarte bine mediatizate cu prilejul impanarii lor cu politicieni, cred ca obiectivul s-a cam estompat. Zilele trecute am aflat despre o alta mare realizare ministeriala, respectiv demararea unui studiu de fezabilitate pentru reabilitarea sistemului national de irigatii, studiu care va fi finalizat peste un an. Sigur, e bun, dar trebuie incadrat la categoria “initiative” si nu “realizari”. In rest, capturari de ursi, evenimente culturale, ca tot sunt la moda, intalniri de lucru, dezbateri si seminarii, eventual ceva controale (luati si admirati arhiva de comunicate de presa ale MAPDR). Ce se intampla cu producatorul agricol si crescatorul roman de animale? Cui si in ce conditii isi comercializeaza productia, cum o depoziteaza, cum se finanteaza si refinanteaza, cum se organizeaza, cum functioneaza filierele de produs, cum si cine reprezinta producatorul in dialogul cu administratia, exista interes ca el sa devina cu adevarat o voce sau preferam actualul status-quo (cred ca da, nu am auzit in ultimele sase luni vocea la televizor a vreunui astfel de reprezentant)? Exista in acest sector o singura masura anticriza, altele decat cele pe care fara multa generozitate ni le permite Bruxelles-ul? Astea sunt elemente de politica in sector, Domnule Ministru!

Am construit acest blog si din dorinta de a trage un semnal de alarma cu privire la schimbul de maine din agricultura romaneasca si invit la un dialog sincer si deschis pe dascalii din mediul universitar si cel preuniversitar, sa vedem cu ce randament si dupa ce curricula se lucreaza astazi in liceele cu profil agricol sau ce sanse de cariera profesionala au cei care termina institutele agronomice din Romania.

Mi-as dori foarte mult ca acest blog sa vina in sprijinul asociatiilor cu adevarat reprezentative de producatori, procesatori agricoli, sindicate si patronat. Domnule Costel Caras, folositi si acest mijloc, pentru ca de cele mai multe ori protestele de strada nu fac opiniei publice dovada justetii lor.

Ma adresez chiar foarte vocal beneficiarilor, de facto sau potentiali, de proiecte cu finantare europeana, consultantilor si chiar furnizorilor intru implementarea lor. Stim cu totii unele lucruri, ca de pilda minusurile PNDR sau intarzierea implementarii POS – FEP, birocratizarea excesiva sau incoerenta procedurilor, atat pe hartie cat mai ales in punerea lor in aplicare de catre aparatul administrativ. Stim ca inca functioneaza spaga, sicana sau nepriceperea crasa functionareasca, dupa cum stim ca nici invarteala politica nu este straina de anumite distorsiuni. Intentionez ca sectiunile corespunzatoare de dialog de pe blog, aferente finantarilor europene, sa detina o pondere cu adevarat importanta in actiunea blogului.

Si voi lucratori silvici, cu bune si rele, administratori peste o bogatie nationala nepretuita si in acelasi timp foarte cautata la piata, mai ales pana acum cativa ani, sunteti parte dintr-un subsistem administrativ care e departe de o functionare optima. Oricine a fost in Europa spre vest, a vazut melanjul extraordinar de armonios intre  padure si teren agricol, intre ozon si fierul beton si ne intrebam daca macar copii nostri vor putea respira acelasi aer curat de la ses pana la munte intr-o Romanie verde.

Am construit acest blog si din dorinta de a vedea daca in Romania mai sunt resurse pentru a face cercetare in institutele de specialitate. Daca rezultatele cercetarii pot fi “marketable”, adica pot sa isi creeze cerere pe piata, in conditii de competitie acerba, sau ne limitam la a pastra aceste institute drept resurse pentru tunuri marca “Popoviciu”.

Aici nu vom face politica, dar vom discuta cu patima. Patima rezultata din argumente. Vom incerca sa spunem limpede pe nume care sunt greselile facute si nefacute, din acordul sau dezacordul cu Romania. Daca ma sprijiniti, vom dezvolta in timp o platforma de idei cu adevarat reprezentativa pentru sector, demna de luat in seama in mediile de specialitate.

Va spun eu ca avem ce bloggeri!